Cu atâtea jocuri pe piață în momentul de față este extrem de greu să găsești un titlu care să vină cu un gameplay inovator, iar acest lucru se vede și în deciziile criticilor care aleg jocurile anului. Anul trecut a fost noul Zelda de la Nintendo, anul acesta criticii au mers cu noul Mario tot de la Nintendo, iar deciziile lor au fost motivate de faptul că jocurile aduc elemente nemaiîntâlnite în alte jocuri. Ambele jocuri mai sus amintite sunt third-person, 3D cu elemente noi. Puțini producători se pot lăuda că reușesc să inventeze ceva nou. Recent a apărut un altfel de proiect pe Steam, lansat deocamdată în Early Access, numit Legends of Ellaria. Acesta este un joc care combină două genuri total diferite de jocuri: Strategie în timp real și FPS/TPS. Ați jucat vreodată un RTS și v-ați gândit cât de tare ar fi să jucați prin prisma unui personaj din joc și să simțiți aventura din punctul său de vedere? Exact acest lucru se vrea realizat de către acest joc. Acest lucru se realizează prin intermediul comutării instantanee între modurile FPS și RTS în joc. Jocul îmbină două genuri împreună pentru o experiență unică. Proiectul este extrem de promițător, însă se află deocamdată într-o stare extrem de incipientă în Acces Timpuriu.

Povestea

În calitate de rege al unui vechi clan care a fost odată parte dintr-un imperiu puternic, sunteți în lumea Marra în căutarea celebrelor RiftStone. Riftstone este o resursă puternică, care este baza tuturor puterilor magice și principala cauză a conflictelor în lume. Războaiele pentru controlul Riftstone au lăsat lumea lui Marra într-o pustietate goală. Dețineți controlul asupra ultimul Riftstone și planificați să călătoriți printr-un portal pentru a găsi sursa puterii acestuia. Călătoria vă va aduce într-o lume nouă și magică numită Ellaria. Odată ce ajungeți în Ellaria, veți descoperi că nu sunteți singuri. Vechile clanuri și-au găsit și ele drumul în această lume magică. Veți lupta împotriva clanurilor Warrior, Builder și Wizard și va trebui să utilizați strategia, războiul și diplomația pentru a ieși victorios din lupta cu celelalte clanuri.

Gameplay

La intrarea în Ellaria, veți decide pentru care din cele cinci clanuri să jucați. Fiecare are propriile sale puncte forte și puncte slabe. Fiecare luptă pentru a descoperi sursa tuturor magiei – Piatra Rift. Fiecare clădire – pre-construită sau plasată de dvs. prin intermediul modului RTS – conține elemente și zone de crafting. Fiecare personaj pe care îl întâlniți în joc are un nume și o profesie. Unii se vor unii cu tine, iar alții îți vor da quest-uri și misiuni de îndeplinit, ca într-un RPG.

Interacționarea cu lumea contribuie la creionarea personalității personajului tău. Cât de bun / rău sunteți, nu numai că vă va afecta progresul, dar va influența și întreaga împărăție. Un rege rău va primi opțiuni mai puțin diplomatice decât una bun, dar fiind rău veți lovi cu mai multă ură în inamici. Puteți așadar alege între o cale diplomatică și una războinică. Povestea principală este și ea complet opțională și poți alege să-ți abandonezi regatul și să pleci în explorare sau poți alege să rămâi să conduci oamenii cum vrei tu și să-ți trimiți ostașii să facă lucrurile respective.

Aceste libertăți, sistem de joc și multitudinea de opțiuni fac din Legends of Ellaria un titlu extrem de promițător, pe hârtie cel puțin. Aflat însă în early Access timpuriu, jocul este în acest moment, din păcate, extrem de subțire și plin de probleme. Misiuinile au buguri, din două încercări, chiar dacă am îndeplinit misiunea nu mi-am primit recompensele și aceasta apărea tot ca incompletă. Sistemul de luptă are extremn de multe lacune. Controlul personajelor și răspunsul acestora la comenzi este extrem de deficitar și ai impresia că te lupți practic împotriva jocului care îți crează cele mai mari probleme. Vrăjile arată bine, dar armele par inutile și adversarii extrem de grei. Jocul oferă doar o cantitate limitată de comenzi rapide de la tastatură, NPC-urile se comportă ciudat, iar nimic nu poare pus la punct.

Grafică și sunet

Cerințele de sistem ale jocului sunt extrem de mari și, chiar dacă PC-ul meu le îndeplinește, jocul merge execrabil. Vezi asta chiar de la început când stai 2-3 minute până să pornească jocul. Asta pe un i5-7600k, GTX970, 16 Gb DDR4 și Samsung 960 Pro. Am zis ok, înseamnă că jocul are o grafică extrem de modernă și complexă. Dar p**a! Legends of Ellaria are o grafică de parcă ar fi un joc de acum 10 ani. Texturile sunt elementare și executate greșit, detaliile lipsesc cu desăvârșire, greșelile de ortografie sunt abundente în dialoguri, câteva dintre animațiile disponibile, și așa puține, se blochează, iar mișcările personajelor și NPC-urilor sunt cel puțin ciudate. Muzica este bunicică, asta când o auzi, pentru că de cele mai multe ori dă rateuri!

Concluzie

Înțeleg perfect conceptul de Early Access și tind aleg să încerc jocurile aflate în această stare pe Steam, dar spre surprinderea mea, multe sunt chiar la început de drum. Legends of Ellaria este un astfel de exemplu. Nici măcar nu aș numi jocul ca unul cu Acces Timpuriu, ci mai degrabă un “prototip”. Pe hârtie jocul oferă mult și promite mult, dar implementarea este dezastroasă. Din câte văd eu, jocul pare să fie complet în proporție de 5-10% maxim și eu l-aș încerca dacă ar fi gratis. Dezvoltatorul cere totuși 20 euro pentru el! Nu-mi dau seama pentru ce. În acest moment mă simt mințit și păcălit de o poveste nuanțată și prezentată cu scopul de a vinde ceva unic, împachetat într-o cutie frumoasă, iar înăuntrul acesteia să nu se afle nimic în afară de o hârtie care să îți promită că vei primi ceva, într-un final, care urmează să fie peste nu știu cât timp. Problema principală este că la joc se lucră deja de 4 ani și este în starea asta. dacă lucrurile continuă în același ritm îl vom vedea gata peste 10 ani când nu va mai însemna nimic.

The post Legends of Ellaria Preview appeared first on SteamGames.Ro.

Fictorum este RPG de acțiune cu un mediu înconjurător în care jucătorul poate interacționa cu aproape orice obiect. Jocul este dezvoltat și distribuit de Scraping Bottom Games, el s-a lansat pe data de 9 augus 2017.

Poveste și Gameplay

O domnie plină de teroare nu s-a simțit niciodată atât de satisfăcătoare ca și atunci când poți lăsa în urma ta o mare grămadă de pământ. Dându-i unui vrăjitor puterea de care avea nevoie, Fictorum este un joc de tipul role-playing care combină structuri care pot fi distruse în totalitate cu o hartă care este creată la întâmplare și cu un sistem satisfăcător de personalizare și combinare a puterilor magice.

Spre deosebire de restul jocurilor de genul, în Fictorum magicianul are puterile legendare primite încă de la începutul jocului, ceea ce are și avantaje și dezavantaje avantajele ar fi că știi încă de la început de la ce să te aștepți și că nu poți fii mai puternic de atât, unul dintre dezavantaje ar fi că acest sistem elimină o componentă foarte importantă pe care jocurile de acest tip se bazează și anume capacitatea de a deveni cât mai bun și de a putea să îți personalizezi vrăjile și stilul de joc, eu consider că ar fi fost mai bine dacă jocul ar fi avut un sistem bazat pe upgrade-uri care să își permită modificarea stilului de joc,de exemplu alegerea unui element definitoriu pentru puterile vrăjitorului.

Decât să începi de la un fermier neajutorat care se chinuie să își obțină puterile, jocul îți te va da încă de la început ca un vrăjitor puternic care doar dorește să își distrugă inamicii, eu cred că ideea nu este prea bună, deoarece care este scopul unui vrăjitor care este deja la maximul puterii, doborârea inamicilor, dacă o luăm așa atunci jocul promovează o ideea care transmite că jocul este repetitiv, știind asta am decis să îl încerc și am avut dreptate, după câteva ore de gameplay deja putea să ma simt plictisit. Poate că doborârea unor hoarde mari de inamici nu este jocul ideal pentru mine sau poate chiar jocul este foarte repetitiv pentru oricine, tind să cred că cea de-a doua variantă este cea corectă.

Grafică și Sunet

Având în vedere că jocul este făcut în Unreal Engine 4, aveam niște așteptări destul de ridicate, dar jocul artă de parcă ar avea cel puțin 5 ani, HUD-ul arată foarte învechit, nici grafica de pe hartă nu este într-o situație prea bună. Nici muzica nu este într-o situație prea bună sună foarte învechită și chiar nu m-a lăsat cu gura căscată.

Concluzie

Fictorum este un RPG, care din păcate a pus prea mult preț pe partea de distrugere a clădirilor și au uitat lucruri mai importante, eu nu pot spune că nu m-am distrat în primele 2 ore, dar cam atât. Poate că prețul de 19.99$ este puțin cam ridicat pentru ceea ce are de oferit.

The post Fictorum Review appeared first on SteamGames.Ro.

Battle Chasers: Nightwar este un JRPG indie care și-a făcut apariția recent pe magazinul Steam și am decis că merită încercat, așa că iată părerile mele din experiența mea de joc.

GAMEPLAY

În Battle Chasers: Nightwar, povestea descrie o fată pe nume Gully care are o pereche de mănuși magice și echipajul ei din care fac parte un robot, un mercenar și un vrăjitor, aflați într-o călătorie de a-i găsi tatăl lui Gully. Membrii echipei se prăbueșesc cu nava lor în urma unui atac al bandiților și se despart odată ce ating pământul, atrizând pe o insulă care găzduiește hoți, monștri și alte creaturi aflate într-o goană după aur cu magie. Planul echipei de a părăsi insula este anulat de o călătorie în cele mai întunecate părți ale insulei.

Povestea nu joacă un rol foarte important în gameplay, iar personajele nu sunt prea interesante în dialogurile și trecutul lor, ceea ce pe mine m-a plictisit atunci când aveam de citit dialoguri generice și alte scrisori sau pergamente aruncate prin hartă.

La început, totul este captivant și relaxant la început. Lumea de la suprafața insulei e presărată cu oportunități de a lupta cu gelatine malefice și oameni lup. Pe parcurs apar clasicele misiuni secundare și mici orașe cu vânzători, fierari și alți oameni care oferă părți din poveste.

Ceea ce stau la baza jocului sunt temnițele mari. În total sunt opt și sunt generate pe parcurs ce jucătorul avansează, dar este greu de crezut asta având în vedere că fiecare cameră are detalii bine amplasate și puzzle-uri bine gândite, cel puțin până resetezi una și te găsești într-o locație necunoscută.

Din perspectivă, sistemul de combat este acel turn-based pe care îl știe toată lumea, dar cu personaje care au fiecare abilități speciale ce îi ajută să se descurce contra inamicilor din temnițe. Ceea ce face luptele mai interesante este sistemul de overcharge. De fiecare dată când un aliat lovește un inamic sau când un inamic lovește un aliat cu un anume buff pe el, aliatul primește puncte de overcharge care se adună peste mana. Aceste puncte ajută la efectuarea atacurilor speciale și overcharge-ul scutește un consum mare de mana, iar acele puncte de overcharge dispar în urma fiecărei lupte, doar punctele de mana neconsumate rămânând. Durează puțin până înțelegi când merită să folosești atacurile ce consumă mana și când nu, atunci când dai de inamici mai puternici în temnițe.

Sistemul de luptă turn-based folosit este tipic unui RPG și înafară de sistemul de overcharge, nu este adus nimic nou. Personajele au abilități caracteristice lor, de la cele de atac până la cele defensive și debuff, iar inamicii nu sunt foarte diferiți între ei, ci doar arată altfel. În plus, în temnițe inamicii întâlniți nu devin mai puternici sau mai slabi pe parcurs ce avansezi. Poți da nas în nas cu o trupă ce are șanse mari să te învingă, doar ca după să întâlnești un boss care se străduie din greu să rămâna în viață pentru mai mult de trei ture.

Battle Chasers: Nightwar nu este foarte dificil, dar ca să dobori anumiți boși ai nevoie de echipament bun pe care îl cumperi cu bani dobândiți foarte greu, ceea ce necesită mult timp petrecut luptând doar pentru bani. Asta pentru mine nu este distractiv și face ca jocul să devină repetitiv.

GFRAFICĂ

Fiind bazat pe o serie populară de benzi desenate din anii ’90, Battle Chasers: Nightwar transpune stilul vizual al unor benzi desenate într-un joc video. Sunt folosite culori închise, iar personajele sunt desenate în detaliu.

Muzica este cel mult ok. Dialogurile dintre personaje nu sunt deloc interesante, totuși este mai plăcut să îi asculți vorbind decât să fii obligat să citești totul. Vocile acestora sunt clare, dar nu am înțeles de ce multor dintre dialoguri le lipesc vocile.

CONCLUZIE

În ciuda gameplayului prelungit în exces și a goanei după aur constantă, are o grafică bună și Battle Chasers: Nightwar este un JRPG clasic care i-ar putea fi pe plac unui iubitor ar acestui gen, dar pe mine nu m-a impresionat.

The post Battle Chasers: Nightwar Review appeared first on SteamGames.Ro.

După un timp îndelungat de dezvoltare și previzualizări multiple în ultimii câțiva ani, Vampyr este gata să fie jucat pe consolele noastre și să ne reamintească că există creaturi nemaipomenite acolo, altele decât zombi. Este timpul să vedem dacă așteptarea a meritat acest lucru în recenzia noastră despre Vampyr .

Vampyr are loc în 1918 la Londra, în timpul epidemiei de gripă spaniolă, o boală nimicitoare, ucigând în acea perioadă zeci de milioane de oameni.  Ca atare, lumea este obosită și speriată. Fiind un vampir, Jonathan își schimbă repede ritmul circadian, astfel încât el este treaz noaptea și adormit în timpul zilei. Stilul lui de viață îi dă un motiv foarte convenabil pentru a lucra la ore ciudate, întrucât devine medic de schimb de noapte la spitalul Pembroke.

Vampyr îl vede pe Dr. Jonathan E. Reid, un renumit chirurg, cunoscut pentru inventarea metodelor sigure și eficiente de transfuzie a sângelui. Jocul începe cu un bun doctor bazat puțin pe noroc; totuși, el a fost vânat de un vampir și a renăscut ca unul singur (ei sunt cunoscuți în această lume ca Ekon). După un accident oribil, Jonathan se găsește rapid pe fugă din calea oamenilor, cu niciun plan și cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Există o narațiune interesantă care se rostogolește în Vampyr, contraindicând o profesie altruistă ca un doctor cu cea a unei ființe nemaipomenite, a cărei sete de sânge poate fi greu de stins. Jonathan este un om indecis și este de datoria jucătorului să decidă pe care căi va merge personajul, fie pentru a se răzbuna pe cel care la „făcut” sau poate să se conformeze nemuririi sale și să-i ajute pe cei care au nevoie de el.

Există un accent deosebit pe culorile mai întunecate din lumea jocului Vampyr. Așteptați să vedeți multe nuanțe de maro, intercalate cu iluminare de chihlimbar și, bineînțeles, sânge roșu aprins. Unreal Engine 4 forțează experiența și rulează în mod adecvat la 30 de cadre pe secundă. Modelele de caractere sunt puțin pe partea urâtă, dar, în general, starea de spirit sumbră se reflectă în detalii ale numeroaselor clădiri de pe la începutul secolului al XX-lea, ilustrate aici de Londra. Din păcate, nu au fost făcute optimizări pentru PlayStation 4 Pro, deci nu există nici un beneficiu pentru funcționarea pe consola PS4 PRO, cu excepția zgomotului redus, și turația redusă a ventilatorului comparativ cu consola stoc. Poate că acest lucru se va schimba într-o actualizare, dar în acest moment nu există nicio informare oficială. Rata cadrelor rămâne fixă, cu excepția unei zone mici a unui district, unde rata cadrelor scade din motive necunoscute.

Activitatea audio în Vampyr este minunată. Coloana sonoră este în parte egală dezordonată și revigorantă, pe măsură ce se apropie de dușmani, și coboară la un murmur călduros când Jonathan se conversează cu localnicii. Toate personajele sunt pe deplin exprimate, și destul de bine se comportă în joc. Chiar și ecranul de pornire al lui Vampyr include coloană sonoră interesantă, iar pe măsură ce meniurile sunt retrase din joc, îi amintesc jucătorului că sunt în interiorul capului lui Jonathan, încercând să nu piardă legătura cu umanitatea sa.

RPG-urile includ, de obicei, un fel de sistem de clasă. Vampyr eschivează în favoarea acordării accesului la toate abilitățile disponibile, pentru un preț. Odată ce nivelul lui Jonathan este destul de înalt, el devine eligibil pentru a-și îmbunătăți abilitățile. Dar experiența este un produs rar în aceste zile. Completarea misiunilor va ajuta la acordarea de experiență ( XP ), dar cea mai mare sursă de puncte valoroase este de a suge sângele cetățenilor din fiecare din cele patru districte din Londra.

În cadrul lui Vampyr există un mecanism de joc bine pus la punct. Rezidenții vor contracta boli de tot felul, de la oboseală generală și dureri de cap, până la anemie și sepsis. Jonathan este capabil să colecteze ingrediente, cum ar fi hipocloritul de sodiu și tartratul feros. Combinarea acestor ingrediente în flacoane din sticlă vor produce medicamentele necesare pentru a vindeca afecțiunile. Rețetele trebuie să fie deblocate la un banc de lucru, unde se desfășoară și crafting-ul real. Aceste rețete sunt „pre-ambalate”, adică, Jonathan are fie toate ingredientele și poate face produsul, fie nu are numărul suficient de ingrediente și nu poate face obiectul respectiv. Aceeași stație de lucru este utilizată și pentru a crea upgrade-uri la arme, presupunând că piesele corespunzătoare sunt găsite în recipiente și pe dușmanii căzuți. În cele din urmă, Jonathan poate, de asemenea, să facă medicamente pentru el însuși, pentru vindecare, rezistență sau stimulare a sângelui pentru puterile sale vampirice.

Pe măsură ce Jonathan vorbește cu mulți locuitori tulburați din fiecare zonă, sugestiile pot fi descoperite, dezvăluind informații personale despre ei. Acest lucru crește numărul XP obținut de la acea persoană dacă este îmbrățișat (termenul Ekon pentru eliminarea cuiva din sânge). Dar majoritatea oamenilor au legături cu unul sau mai mulți alți rezidenți, care vor deveni demoralizați dacă vor dispărea prea mulți prieteni și cunoștințe. Fiecare raion are o stare de sănătate, variind de la sterilizat la critic. Cu cât mai mulți oameni sunt vindecați de boli, cu atât mai sănătos se urcă districtul și viceversa. Dacă prea mulți oameni mor sau lipsesc, raionul poate deveni ostil. Un district ostil este o veste proastă – questurile devin indisponibile, iar zona devine plină de creaturi puternice și înfometate de sânge.

Pentru a complica în continuare problemele, fiecare district are și anumiți membri care servesc drept pilon al comunității. Dispariția lor înfloritoare sau bruscă are ramificații aproape imediate și cu siguranță monumentale pentru întreaga zonă. În anumite momente cruciale ale campaniei, viitorul districtului se află în mâinile lui Jonathan, deoarece el ia decizii cheie cu privire la cine să ajute și cine să scape de deciziile care au ramificații de durată și neprevăzute. Un set complet diferit de consecințe așteaptă fiecare moment cheie, dintre care unele nu vor veni. După cum sa raportat anterior, nu există sloturi salvate (ceea ce înseamnă că nu puteți salva manual), deoarece pot exista doar trei sloturi de salvare diferite. Vampyr auto-salvează frecvent, asigurându-se că jucătorii trebuie să trăiască cu alegerile lor. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că moartea nu încetinește prea mult progresul, ceea ce este un lucru bun având în vedere cât de grele sunt unele întâlniri. În ciuda acestei economii automate frecvente, reîncărcarea unei zone după moarte durează și o perioadă surprinzător de lungă.

Așa cum se pare că este evident până acum, Vampyr are un accent puternic pe conexiunile interpersonale. Într-adevăr, o mulțime din campanie este cheltuită vorbind cu oamenii, și distrage-cheie de informații. Interacțiunile sunt credibile și toate personajele se comportă în moduri care se potrivesc personalităților lor. Acest lucru atenuează lovitura lui Vampyr, este mai puțin decât o luptă stelară. Deoarece nu există creație de caractere bazată pe clasă, jucătorul este blocat de viteza lui Jonathan sau, mai degrabă, de lipsa acestuia. El se mișcă foarte încet atunci când nu aleargă sau folosind o putere vampirică, și leagă toate armele la corp destul de încet. Nu există o opțiune reală de atac rapid, dar cel puțin liniile și alte mișcări nu costă prea multă rezistență și pot fi executate în succesiune rapidă. Dușmanii ajung repede la statutul de supraviețuitori, de multe ori îl ucid pe Jonathan. Aceasta este forma lui Vampyr de un nivel de dificultate – jocul se presupune că devine mai ușor odată ce Jonathan le bea sângele dușmanilor în favoarea sănătății unui district.

Vampyr are nevoie de o abordare metodică, la fel ca și medicul. Persoanele înșelătoare (non-cetățenești) reapar de fiecare dată când jucătorul își îmbunătățește abilitățile prin a dormi într-un pat într-o ascunzătoare. Asta înseamnă că, curățarea unei zone de dușmani este valabilă doar pentru o noapte, ceva ce trebuie amintit. În plus, nivelul inamicului crește, de asemenea, pe măsură ce Jonathan devine mai puternic, asigurându-se că, călătoriile repetate în aceeași zonă nu sunt niciodată foarte ușoare. Actualizarea statisticilor de arme devine rapidă, mai ales pentru cei care doresc să finalizeze jocul fără a suge inutil sângele oricărei victime. În timp ce armele cu lovituri grele vor face pagube substanțiale, ele sunt greu de folosit și, de obicei, lupta se reduce la izolarea dușmanilor individuali, evitarea atacurilor și așteptarea momentului potrivit pentru a lovi.

Vampyr va oferi ore întregi de divertisment. Puteți fi vampirul pe care voi v-ați dorit dintotdeauna să fiți, ca și nemilos sau binevoitor așa cum doriți. Deciziile grele de viață sau de moarte garantează totuși că jucătorii vor dori să alerge prin campanie de mai multe ori pentru a vedea cum lucrurile s-ar juca diferit prin uciderea sau salvarea anumitor persoane sau prin actualizarea anumitor abilități mai devreme sau mai târziu. Vampyr este o experiență cinematografică, cu un singur jucător, care merită foarte mult timp și bani. O aventură interesantă îi așteaptă pe cei care sunt dispuși să-și scufunde timpul în Vampyr .

Informații:

Acest joc este dezvoltat de DONTNOD Entertainment și publicat de Focus Home Interactive . În prezent este disponibil pe PS4, XBOX ONE și PC. Această copie a jocului a fost obținută prin intermediul editorului și examinată pe PS4 Pro . Aproximativ 30 de ore de joc au fost dedicate modului single-player, iar jocul a fost finalizat . Nu există moduri multiplayer.

Potrivit ESRB jocul este evaluat M ( doar adulți, 18+ ) și conține: Sânge, Violență Intensă, Teme sexuale, Limbaj puternic, Utilizare de Droguri. NU ESTE RECOMANDAT COPIILOR !

Modurile ColorBlind: Nu există opțiuni colorblind disponibile.

Textul din subtitrări poate fi redimensionat.

Controale : Butoanele nu pot fi remapate.

Mai jos aveți disponibil un video cu gameplay-ul nostru.

The post Vampyr PS4 – Review appeared first on SteamGames.Ro.

Moonlighter este un joc drăguț și distractiv în care jucătorul echilibrează partea liniștită a zilei în care conduce un magazin într-un oraș mic, cu o noapte încărcată de lupte în temnițe pline de monștrii periculoși. Din fericire somnul nu este ceva necesar în acest joc. Adesea, în jocurile în care există două etape distincte ale gameplay-ului, o etapă va suferi un pic și ar putea să nu fie la același nivel ca și celălaltă. Cu alte cuvinte, de multe ori o fază se va simți ca faza principală, în timp ce cealaltă va simți un fel de abordare și mai puțin importantă. Moonlighter este excepția de la această regulă și evită această problemă cu totul și oferă un joc solid în care fiecare fază funcționează perfect cu cealaltă.

Ca un fan al RPG-urilor, partea de luptă în temnițe a jocului Moonlighter este ceea ce m-a atras cel mai mult inițial. Există patru temnițe diferite în joc, dar numai una este disponibilă pentru explorare la început. De fiecare dată când este introdusă o temniță, aspectul acesteia este generat aleatoriu, astfel că nu se pot explora unele din temnițe și apoi să te întorci să o continui mai târziu. Acest aspect poate fi un pic deranjant, deoarece dacă mori în timp ce ești în temniță pierzi totul din inventarul general, dar, din fericire nimic echipat nu este abandonat și există un rând al inventarului care este, de asemenea, sigur.

Așa cum am menționat mai devreme, să ajungi cât mai departe în temniță de fiecare dată când intri este important, deoarece după ce plecați totul se va reseta și va trebui să începeți de la început.  Echilibrul dintre cât de departe poți risca să lupți și reușind să te întorci în oraș cu toate lucrurile tale este cel mai greu aspect al acestui joc. Din fericire, acest echilibru este ajutat de existența unei camere cu posibilitatea de vindecare cu ajutorul unui bazin. Tot ce trebuie să faceți este să stați în piscină pentru câteva secunde pentru a vă vindeca complet și nu pare să existe nici o limită pentru cât de des se pot utiliza aceste bazine. Când am avut noroc și am găsit o piscină la începutul unei  temnițe, treceam adesea prin câteva camere și apoi m-am întors la piscină și m-am vindecat. Acest lucru m-a ajutat, de asemenea, să nu folosesc poțiuni de vindecare foarte des și era mai ușor să trec mai departe.

Combaterea în Moonlighter este simplă, deși inițial începeți cu o mătură ca o armă care este în mare parte ineficientă împotriva mulțimilor întâlnite în temnițe … cel puțin ineficientă în comparație cu alte arme mult mai puternice. Celelalte echipamente sunt sabia și scutul, sulița, mănuși și un arc. Arcul este util pentru a ataca un grup de monștrii puternici de la distanță. Atacul este simplu, deoarece vă confruntați doar cu ceea ce doriți să atacați.

După un atac reușit a unei temnițe, este timpul să reveniți la magazin și să vindeți. În magazin poți pune tot ce ai găsit în temnița la vânzare. Nimic nu are un preț de pornire, deci depinde de jucător să găsească un preț bun pentru un element prin încercare și eroare. Una dintre cele mai bune caracteristici ale magazinului este ca lucrurile să fie vândute sau cumpărătorii comentează cu privire la prețurile pe care le puneți iar în acest caz puteți modifica rapid prețul, fără a mai trebui să închideti magazinul. Acest lucru ajută mult la găsirea rapidă a prețului corect pentru toate articolele. Un lucru foarte important este să nu neglijați clienții care doresc să cumpere lucruri, în timp ce faceți modificări în magazin. Vor aștepta doar o anumită perioadă de timp și după ce a trecut timpul, ei vor părăsi magazinul cu sau fără echipament.

Există câteva lucruri de care să aveți grijă, totuși. Dacă piața devine inundată cu un element, va pierde valoare. Acest lucru se poate întâmpla dacă vindeți doar o tonă de ceva sau invitați un comerciant în oraș care vinde același articol. Alt lucru este că unele elemente sunt necesare pentru a face poțiuni sau unelte care sunt utile în efortul de a trece mai departe și mai departe în temnițe. Deci, vânzarea accidentală a unui element necesar poate fi deosebit de frustrant. Din fericire, funcția de listă de dorințe vine pentru a salva ziua aici. Orice doriți să lucrați pentru crafting poate fi adăugat la lista de dorințe din joc. După aceasta, o stea va apărea pe pictograma elementului pentru a indica faptul că este importantă și anunță-mă instantaneu dacă aș avea nevoie sau nu. Ar trebui să menționez, de asemenea, toate uneltele și poțiunile prelucrate nu numai că au costuri de materiale, ci și o sumă echitabilă de aur.

Rezumat

În general, cele două jumătăți ale jocului se potrivesc foarte bine și se combină pentru a face un joc interesant. Lupta în temnițe este destul de dificilă la început. Există chiar și un aspect de management al orașului. În plus, există chiar și un pic de poveste despre aceste temnițe, care este descoperit în timp ce explorați mai multe dintre ele și găsiți diverse obiecte. Povestea în cea mai mare parte este un aspect secundar al jocului și nu principalul lucru, dar este interesantă.

Notă: Mulțumim producătorului pentru codul de activare al jocului furnizat.

Mai jos aveți un video cu gameplay-ul nostru.

The post Moonlighter PC – Review appeared first on SteamGames.Ro.

Jocurile Roguelike au fost mereu provocatoare. În opinia mea, RPG-urile în care personajul principal are moarte permanentă sunt cele mai provocatoare din acest gen. Aceste tipuri de jocuri iau întregul concept în serios, oferind provocări și așteptări realiste și forțându-vă într-o situație să vă luați în considerare acțiunile și deciziile. Aceste tipuri de jocuri caută pe cei care doresc să fie forțați să gândească, iar  ADOM oferă o abordare unică în acest joc.

Făcut de Thomas Biskup , ADOM se concentrează mai degrabă pe procesele gândirii decât pe abilități, spre deosebire de Realm of the Mad God și de Magicite. Inițial lansat în 1994, ADOM a fost oficial re-lansat pe Steam în acest an, și sincer, este frumos să vedem jocuri retro mai vechi, cum ar fi jocurile clasice care revin în centrul atenției.

Prima Impresie

Pentru cineva care iubește Dungeons & Dragons, ADOM este probabil unul dintre cele mai bune exemple de jocuri similare pe care le-am văzut vreodată. Încep cu faptul că există dificultăți diferite, inclusiv o versiune normală, și este posibilă și personalizarea jocului. Pentru cei care nu le plac în mod deosebit stilul rogue, poți să-l joci ca un RPG normal, să te obișnuiești cu mecanica, apoi să te scufunzi mai târziu în modul standard sau în modul de provocări. Grafica sa dovedit a fi un pic cam slăbuță pentru o aventură RPG. S-a dat însă destul de multă atenție muzicii uimitoare și ideii generale.

Personalizare

După cum am afirmat deja, personalizarea este esențială în  jocurile roguelike. Având o mare varietate, permite unui jucător să-și pună anumite părți într-un personaj. De aceea, jocuri ca D & D funcționează, iar ADOM  face acest lucru foarte bine. Există 12 clase și 22 de personaje ce pot fi jucate în ADOM , fiecare cu propriile abilități și caracteristici. Încă nu am explorat toate clasele, așa că nu pot spune care este preferința mea, dar vă pot spune că fiecare dintre ele este unică și oferă o caracteristică solidă de personalizare. Există, bineînțeles, clase mai ușoare, gen niște barbari care nu dau niciun prejudiciu. Există, de asemenea, semne stelare, care oferă jucătorului diferite beneficii. Este aleatoriu pentru versiunile standard, dar în modul gamemode personalizat, este posibil să puteți selecta dvs. semnul stelar.

Nu este  nimic altceva despre care să vorbim despre frontul de personalizare. Aplauze efortul depus pentru fiecare selecție.

Mecanica Jocului

Aventură, luptă și comori. Acestea sunt lucrurile pe care majoritatea oamenilor le gândesc atunci când vine vorba de RPGS. E rândul vostru, pe baza mouse-ului sau a tastaturii, strategia pe care o abordați, având un rol extrem de important. Acest lucru îi oferă jucătorului timp să se gândească, ceea ce este extrem de rar în alte RPG-uri. 

De fapt, sistemul general este complex și adaugă realism jocului. Puteți avea un inventar plin, care, atunci când vă încurcați, vă poate mări sau reduce puterea. Cu cât folosiți mai mult o armă pe care o dobândiți cu atât crește mai mult competența personajului asupra acelei arme.

Desigur, există dezavantaje la complexitatea mecanicii jocului. Mi-a trebuit mult timp să înțeleg talentele, abilitățile, monștrii și uneori chiar jocul în sine. Tutorialul nu este util; nu explică specificul a ceea ce sunt aptitudinile. A trebuit să văd ceea ce a făcut Athletics (acordă viteză suplimentară și atribute fizice). Aceste talente diferite recompensează jucătorii care au o înțelegere a diferitelor elemente, dar pentru jucătorii casuali care nu au acel timp sau noi jucători, se va dovedi obositor. Versatilitatea în ADOM este bună, dar îmi place să joc un joc și să fiu răsplătit pentru priceperea și inventivitatea mea, nu pentru că am murit la o ușă de capcană pe care nu am avut nicio idee, obligându-mă să învăț prin încercări și erori.

Grafică și Sunet

Am afirmat și  inainte că grafica lasă mult de dorit, deoarece este un joc vechi. E simplist, dar este plăcut. Simplitatea face mai ușor să înțelegi ce se întâmplă oricând și oriunde, ceea ce cred că este minunat. Totuși, cea mai bună parte a ADOM-ului este sunetul. Muzica și efectele sonore îmi dau frisoane. Imersiunea pe care o creează este atât de surprinzătoare, cât și de uimitoare, deoarece nu se potrivește cu grafica.

Concluzie

Pentru un joc vechi, a îmbătrânit foarte bine. Eu personal cred că este un joc minunat, deoarece îmi place roguelikes și RPG-uri de aventură. Dar cred că este prea neiertător noilor jucători. Timpurile s-au schimbat, și nu fiecare jucător nou va învăța cum funcționează jocul. Deci, dacă sunteți un jucător experimentat sau un jucător nou cu mult timp liber, recomand acest joc. 

Aveți mai jos un video cu gameplay-ul nostru. Mulțumim producătorului pentru cheia de review.

The post Ancient Domains of Mystery (ADOM) – PC Review appeared first on SteamGames.Ro.

Ubisoft ne-a dat în ultimii ani o serie impresionantă de jocuri, marea majoritate foarte bune și de fiecare dată au încercat să ia lucrurile bune din ele și să le implementeze într-un fel sau altul în noile titluri și să adauge câte ceva lucruri noi. A venit rândul să testăm Assassin’s Creed Odyssey care respectă întocmai regula mai sus amintită. Practic, jocul este o continuare a precedentului Assassin’s Creed Origins, cu multe elemente comune cu acesta, dar și cu lucruri împrumutate din Far Cry 5 sau For Honor, dar și cu elemente noi în serie precum cele RPG sau turnuri romantice. Amalgamul de inspirații se îmbină destul de bine în joc și chiar dacă mai nimic nu este cu adevărat nou sau original la aceste mecanici ele par fresh, iar realizarea acestui lucru nu este de loc ușor în jocurile actuale. Jocul poartă numele de „odisee” pentru că, de fapt, asta este, o poveste frumoasă, vastă, cu multe variante și un univers vast și diversificat, plin de acțiune, mister și mitologie.

Povestea din Assassin’s Creed Odyssey începe cu mai bine de 2.400 de ani în urmă, la începutul războiului din Peloponez: o luptă de zeci de ani între Atena și Sparta, pentru a domina lumea antică grecească. Jocul începe cu bătălia de la Termopile și pentru câteva minute joci rolul lui Leonidas. Protagoniștii jocului sunt deșcendenții acestuia, Alexios sau Kassandra. Personajul ales nu va putea fi schimbat pe parcursul jocului, așa că ești pus în fața unei alegeri cruciale încă de la început. De fapt, toată „odiseea” este axată pe alegeri, iar alegerile tale vor determina modul în care înaintează povestea și deznodământul acesteia. Povestea jocului este mai complexă decât în celelalte jocrui din seria Assassin’s Creed. Este mai mult o poveste personală, concentrându-se pe istoria tumultuoasa a unei familii rupte. Are din nou un cult misterios în centrul poveștii, ca în Far Cry, dar povestea implică personaje care joacă de multe ori la două capete și asta duce la situații imprevizibile. Există momente scurte care se referă la animus, pentru a face legătura cu seria, dar acestea sunt scurte. O introducere a dialogurilor cu răspunsuri variate vă oferă puterea de a schimba cursul istoriei prin selectarea interacțiunilor cu caracterele, asemănător cu ceea ce faceți în jocurile de la Telltale, dar la un nivel mai mic. De exemplu, există momente în joc atunci când trebuie să decideți să fiți milostivi și să salvați viața cuiva sau să-i omorâți, iar deciziile pe care le luați au repercursiuni în timpul jocului, deschizând sau închizând anumite piste narative.

Același sistem de dialog este utilizat pentru a atrage parteneri romantici, lucru inspirat parcă din The Witcher, deși aceste interacțiuni nu sunt atât de profunde ca în cazul acestuia. Deciziile vin în cea mai mare parte la alegerea partenerului și scenele sunt 18+, ca în cazul mai sus amintit. Majoritatea deciziilor de dialog, de obicei, nu dau prea multă semnificație, în afara faptului că personajul tău este pozitiv sau negativ, într-un anume sens. De exemplu, interacționezi cu personajele care te roagă să îi ajuți în anumite situații, iar tu poți decide să fii drăguț și să îndeplinești misiunea, sau poți fi nesimțit și să le spui personajelor direct că tu nu lucrii pe gratis. Dar unele dintre aceste alegeri afectează lumea mai mare din jurul vostru: mișcările secundare variate devin disponibile în funcție de faptele voastre, iar anumite personaje ar putea să trăiască sau să moară – până la multiplele posibile terminări ale poveștii principale. Niciodată nu am simțit că am luat decizia proastă într-o anumită situație, dar am avut libertatea de a fi cine vreau să fiu în joc.

Assassin’s Creed Odyssey este mai mult un RPG, în care trebuie să acumulați nivel pentru a face față misiunilor principale, iar acest lucru nu mi-a plăcut nici la Origins, nici aici. Chiar dacă jocul începe puternic, pe măsură ce progresezi, petreci prea mult timp în afara misiunilor principale, încercând să îți ridici nivelul. De nivel depind armele pe care le poți folosi, armurile și skillurile, iar diferența de nivel între tine și adversar, chiar și de 2 puncte e greu de depășit, imposibil pe alocuri. Trebuie să alergi, să găsești secretele, să aduni tot ce poți din fiecare misiune, casă descoperită sau locație nouă pentru a progresa. Astfel pentru o poveste de o oră în misiunea principală, mai petreci 2-3 ore pentru a putea merge mai departe, timp în care te plimbi, vorbești cu oamenii, mergi din stânga în dreapta făcând misiuni secundare. Ca în Origins, ai un arbore de abilități, pe care l-am văzut în majoritatea jocurilor Ubisoft din ultima perioadă, iar fiecare armă sau piesă de armură are o cerință de nivel și o valoare punctuală. De data aceasta aveți posibilitatea să atribuiți abilități speciale armelor și atacurilor. În luptă, dacă parezi sau eviți un atac la mustață ți se va umple bara de abilități și asta vă va permite să utilizați abilitățile speciale. Luptele sunt mai simple ca în jocurile anterioare din serie, atacurile sunt efectuate cu butoanele de declanșare, unul ățor și unul „heavy”, cu accent mare pe bararea temporizată a atacurilor inamice pentru a efectua contra-atacuri. După câteva ore, se va simți ca și cum ați trece prin mișcări în luptă. Ai la dispoziție diverse arme, de la săbii, la arcuri, ciocane, topoare sau bâte și fiecare dintre acestea au stiluri proprii. Mie mi s-a părut că acest sistem de luptă este foarte asemănător cu cel din For Honor, la un nivel mai mic, ce-i drept. Armele pot fi modificate, air abilitățile dobândite dau mai mare putere acestora.

Nivelul în joc are un rol imens, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, și chiar dacă la început merge relativ repede,finalizând misiunile principale și cele câteva secundare, pe măsură ce deblocați locații noi și vă apropiați de nivelul 20, trebuie să vă gândiți la câștigarea punctelor de experiență la fiecare pas. Va trebui să urmăriți practic fiecare misiune secundară, care, din păcate, devin repetite într-un mod obsesiv: du-te acolo, investighează aia, vorbește cu acea persoană, ucide acea persoană, culege chestii din cufere, du-te înapoi. Dacă ai nivelul suficient de mare nu vei avea probleme la nici un nivel și cu nici un adversar, fapt pentru care jocul nu necesită nici un fel de skill din partea jucătorului, totul se axează pe nivel și pe armele de care dispui.

Assassin’s Creed Odyssey integrează totuși destul de multe elemente pentru a nu fi plictisitor. Unul dintre acestea este războiul naval, care este cel mai bun pe care la avut vreodată în serie. Sistemul este simplu și se bazează pe aruncare de sageti si javelinuri pe vasele opuse, manevrabilitate pentru a impiedica represalii și lovirea directă a navelor inamice. La fel ca și caracterul, nava numită Addresstia, are opțiuni de upgradare complexe și sistemul merge mai bine ca la personaj pentru că dacă ai navă bună cu upgrade-uri la zi, să zic așa și personal calificat angajat pe ea, poți să te bați cu nave inamice de nivel mai mare bazându-te pe skillul dobândit. Aproape toți inamicii pe care îi întâlniți, de la soldați normali la generalii spartani, pot fi recrutați pentru a se alătura vasului ca locotenenți. Plimbarea peste mare adaugă și ea un element fresh jocului și întinderea de apă este plină de pirați, spartani, atenieni sau chiar vase comerciale neajutorate și aduce ceva substrat jocului și locului unde are loc acțiunea.

Lumea din Assassin’s Creed Odyssey este cea mai mare și mai viu colorată a seriei. Chiar dacă o mare parte din ea este acoperită de apele albastre ale Mării Egee, suprafața de joc este imensă și realizată impecabil din punct de vedere grafic. Grecia antică este reprezentată de o serie impresionantă de localități pitorești: insulele cu piatră albă, păduri bogate, insule deșertice arse de soare, o întindere nesfârșită de plaje, orașe alabastre apărate de statui imense. Aceste scene frumoase sunt pline de viață, grație unui sistem grafic impresionant, care arată foarte bine, chiar surprinzător de bine și pe o placă video veche de 2 generații cum e a mea. Grafica funcționează impecabil și nu am întâlnit erori, la animații sunt elemente la care mai trebuie lucrat pentru că aflat în elementul său specific de parkour, personajul rămâne adesea blocat în anumite zone și e greu de scos de acolo.

Nu vreau să vă stric plăcerea de a juca Assassin’s Creed Odyssey așa că nu o să intru mai mult în detaliile jocului și am să vă las pe voi să descoperiți secretele lui. Ca să concluzionez, Ubisoft ne-a dat probabil cel mai vast RPG de tip open-world până în acest moment, care aduce laolată tot ce e mai bun din jocurile anului trecut precul Assassin’s Creed Origins, Far Cry 5 sau For Honor, repară anumite aspecte din acestea, le modernizează și aduce în portofolu elemente din The Witcher 3, pe care probabil le vom vedea  și în alte jocuri ale companiei pe viitor. Pentru fanii RPG-urilor acesta este probabil cel mai important joc al anului, dacă nu al ultimilor 2-3 ani. Pentru cei care vor să vadă un joc frumos realizat, acesta este probabil cel mai aspectuos joc al momentului, iar pentru fanii seriei, jocul reprezintă o continuare a poveștii, chiar și un reboot pentru Black Flag. Jocuri are minusuri, nu e perfect, dar părerea mea este că se află peste Origins, ceea ce e bine.

The post Assassin’s Creed Odyssey Review appeared first on SteamGames.Ro.

Am avut șansa să testăm Hazardous Space pe Steam, un joculeț care este disponibil pe magazin la prețul de 8,99€. Jocul este unul simpluț, de acțiune, 2D, în stilul vechilor jocuri de pe PC-urile copilăriei. Jocul îmbină elemente RPG, cu elemente ale jocurilor de acțiune și cu unele elemente de strategie, fiind turn-based.

Hazardous Space este un joc mic, care nu îți cere să faci mare lucru și care, din păcate, nici nu oferă o prea mare varietate. După 10 minute de joc deja intri într-o rutină care te faci să mergi ma ideparte până când vei muri o dată și apoi probabil nici nu îl vei mai deschide vreodată. Jocul este simplist, nesofisticat și fără pretenții. Un joc clasic indie care ar fi potrivit într-un bundle probabil, nimic mai mult.

Iată un video cu gameplay-ul nostru din joc:

The post Scurt Review: Hazardous Space appeared first on SteamGames.Ro.

Arkham este pierdut. Separat de restul lumii. Ziua Neagră a schimbat totul. Monștrii au crescut și se omoară cu o ferocitate ieșită din comun. Groaza este mult prea mare pentru mulți să suporte. Mințile lor devin viziuni întortocheate a ceea ce au fost cândva. Arkham este pierdut, dar tu nu ești. Nu încă. Urmând indicațiile Omului Dismal, poate poți aduce o lumină asupra acestui oraș pierdut.

De aici începe Stygian: Reign of the Old Ones. Un vis al Omului Dismal te pornește în aventura plină de groază. Permiteți-mi să vă spun acum, aceasta este o aventură care merită continuată. Povestea este intensă și plină de mister până la capăt, așa cum ar trebui să fie orice poveste scrisă de Howard Phillips Lovecraft. Doar cine este Omul Dismal? Ce este el? Cum se încadrează Mob și Cult în toate acestea?

În timp ce povestea este interesantă, personajele pe care le întâlnești te vor ține cuplat. De la un soldat readus din morți la un umanoid ciudat priceput în ocult, Stygian: Reign of the Old Ones are o varietate de personaje incredibil de interesante, fiecare având propria poveste și propriile probleme. Humanoidul, de exemplu, este un izolat al societății.

Desigur, există și personajul tău cu care vei juca. Creatorul de personaje este foarte aprofundat și oferă o varietate de moduri diferite de a juca jocul. Poți să îți alegi vârsta: tânărul primește un punct bonus în Atribute, Physique, Agility sau Senses, dar pierde două puncte de abilitate. Adultul este terenul de mijloc. Îți obții toată abilitatea și punctele de atribut. Bătrânul primește puncte de îndemânare bonus, dar pierzi un punct în atribute.

Am descoperit că toate abilitățile sunt destul de utile. Arme de foc, Arme albe, Oculte, Știință, Discurs, Psihologie și multe altele, toate servesc unui scop și puteți crea o varietate de personaje diferite. Personal, am optat pentru arme de foc. A funcționat bine pentru mine, dar este departe de singura versiune valabilă. Studiezi Ocultul și îmbrățișezi nebunia lumii? Investighezi orașul pentru a descoperi ce au pierdut alții? Studiezi medicina pentru a te menține în viață? Dacă nu vrei să creezi un personaj fără să știi în ce te bagi, jocul oferă mai multe personaje pre-construite, care să-ți permită să sari direct în acțiune.

Aptitudinile și atributele nu sunt singurul lucru care contează pentru personajul tău. De asemenea, trebuie să vă decideți credința, care va influența puternic personajul dvs. și modul în care se va desfășura jocul. Încercați să îi ajutați pe toți cei pe care îi întâlniți, pentru că trebuie să ne unim? Te concentrezi pe tine? Crezi că știința poate explica toate acestea de îndată? Alegerea dialogului care să se potrivească cu credințele tale îți crește sănătatea, iar în timp ce lupți se reduce sănătatea mentală.

Trebuie să supraviețuiești și nu este întotdeauna ușor. Trebuie să vă asigurați că mâncați și dormiți, precum și că nu veți fi mâncat, înjunghiat sau împușcat de multe ființe care vor să vă ucidă. Trebuie să te concentrezi pentru a găsi mâncare și țigări, noua formă de monedă din moment ce banii de hârtie au devenit inutili. Se pare că banii din hârtie nu vă ajută atunci când vă aflați într-un plan complet diferit al realității față de guvernul care a tipărit banii. De asemenea, poate doriți să fiți atenți la faptul că artefactele vă vor oferi un impuls suplimentar. Știți doar că acea putere vine întotdeauna cu un preț.

Acum, vă voi avertiza că începutul jocului este destinat experimentării. Stygian: Reign of the Old Ones nu explică prea mult modul de joc și este foarte ușor să faceți greșeli. Îmi place asta! Îmi place să învăț și să descopăr un joc pe cont propriu, fără a fi condus din punct în punct. Înțeleg, totuși, că poate fi un lucru rău pentru unii. 

Stygian: Reign of the Old Ones este un RPG fantastic. Povestea este interesantă, personajele sunt unice, explorările sunt variate, iar mecanicile jocului sunt foarte bine făcute. Există o varietate de moduri diferite de a juca acest joc și abia aștept să intru înapoi și să explorez câteva căi noi. Este un joc pe care îl recomand cu mare încredere.

Aveți disponibil și un video cu o mică parte din experiența mea de joc.

The post Stygian: Reign of the Old Ones – Review appeared first on SteamGames.Ro.

The Outer Worlds este un RPG masiv asemănător cu Fallout New Vegas, doar că acțiunea jocului se mută de pe pământul post apocaliptic în cel mai îndepărtat colț al galaxiei. Jocul este produs de Private Division și Obsidian Entertainment. Pentru necunoscători, Obsidian Entertainment este un dezvoltator de jocuri care a creat secvențe din jocul Star Wars : Knights of the Old Republic, cât și din Fallout 3. Astfel, îmbinând aceste două jocuri a dat naștere la The Outer Worlds.

În The Outer Worlds, intri în pielea unui colonist care se trezește după 70 de ani de hibernare, la bordul navei aflate în derivă, Hope. După primii pași făcuți într-o lume necunoscută, el își dă seama că se află la marginea galaxiei, unde fiecare aspect al vieții coloniștilor este controlată de niște mega-corporații. Acestea încearcă cu disperare să ascundă un secret întunecat care ar putea distruge lumea Halcyonului. Soarta coloniei se află în mâinile jucătorilor, care vizitând diferite locații, interacționând cu diferite facțiuni și rezolvând misiunile încredințate de diferite personaje, care mai de care mai colorate, vor decide finalul poveștii. Alegerile făcute de ei vor afecta nu doar povestea jocului, dar și felul în care evoluează personajul principal, respectiv relația cu potențialii membri ai echipei.

Odată cu începerea jocului, lucrurile se desfășoară similar ca în multe jocuri open-world. Jucătorii își creează caracterul ideal atât din punct de vedere estetic, cât și alocarea punctelor de abilitate pentru a-și stabili modul în care doresc să joace. Jocul se va derula printr-o misiune tutorial care va prezenta aspectele jocului. Această misiune tutorial duce la Unreliable, o navă care servește ca hub personal pe toată durata experienței. Este dotată cu o hartă care va fi folosită pentru a călători pe diferite planete, cu camere personale pentru a stoca obiecte și cu un banc de lucru pentru a-ți modifica, repara sau descompune uneltele. Cu toate acestea, destul de curând, tutorialul se încheie, iar jucătorii primesc un control total pentru a modela evenimentele din aproape fiecare moment al jocului.

Prima mea sarcină majoră a fost să decid soarta a două grupuri de persoane opuse, dar am avut o mulțime de misiuni secundare cu care să mă descurc pe parcurs. Calea, apropo, era plină de dușmani precum oameni, roboți și fiare extraterestre. Spre surprinderea mea, o singură dată a fost o luptă provocatoare pentru dificultatea implicită și nu am înțeles inițial să apreciez toate piesele în mișcare.

Ceea ce nu am reușit să realizez în primele mele ore a fost lupta de profunzime pe care o puteam avea cu abilitățile și avantajele potrivite. Personajul și însoțitorii pot dezlănțui atacuri speciale devastatoare. Adăugați câteva puncte abilității Ranged și vedeți puncte slabe inamice în Tactical Time Dilation, versiunea „The Outer Worlds”. Am înțeles puțin despre asta în primele ore, iar acest lucru m-a lăsat să simt că lupta era pur și simplu din necesitate.

The Outer Worlds nu se referă doar la misiuni și lupte. Cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o explorând, deoarece nu sunt genul de jucător care poate părăsi o clădire fără să o verific în fiecare colț sau să las o ladă necontrolată. Trebuie să citesc toate terminalele, să ridic toate echipamentele și să privesc în sus și jos spre căile alternative pentru a finaliza un obiectiv sau pentru a găsi o armă ascunsă. The Outer Worlds are o mulțime de secrete.

Per ansamblu, jocul seamănă foarte mult cu seria Fallout pentru că ai la dispoziție o mulțime de opțiuni de luptă, dar și abilități de „vorbire”. Poți minți, convinge sau intimida personajele pe care le întâlnești, evitând astfel o luptă inutilă. Vorbitul este un skill separat în joc și dacă îl dezvolți suficient de mult vei scăpa repede din multe situații. De asemenea, jocul are și un sistem de reputații, astfel încât deciziile tale fie ele vorbite sau în luptă influențează felul în care celelalte personaje vor interacționa cu tine pe viitor.

Valoarea jocului este dată și de grafica superbă prezentă în jurul tău. Obsidian Entertainment a preferat să creeze o lume colorată, plină de personaje și creaturi unice, lăsând realismul la o parte. Fie că mergem prin clădirile abandonate de pe Terra 2 sau că explorăm coridoarele întunecate ale unei stații spațiale, Halcyon este o lume din care nu mă pot îndepărta. Acest lucru se extinde la fiecare dintre personajele jocului, care sunt toate unice în felul în care arată și sunt înfățișate în mod excepțional printr-o scriere și acțiune excelentă.

Calitatea personajelor din The Outer Worlds este perfectă atunci când lângă ei se află un însoțitor. Fiecare are propria poveste și beneficii de joc atunci când sunt în compania jucătorului. Am avut preferatele mele la scurt timp după ce le-am întâlnit și, în general, am rămas două (da, puteți călători cu două simultan), cu excepția cazului în care există un obiectiv în joc care vă obligă să luați pe altcineva.

Dacă există ceva care pur și simplu nu era la standarde în The Outer Worlds, a fost în meniurile sale. Descrierea pop-up a elementelor inventar blochează restul inventarului, ceea ce a făcut navigarea un pic cam dificilă. Jurnalul de căutare permite doar urmărirea unei singure căutări, iar acest lucru m-a determinat să urmăresc o căutare, să verific harta, să urmăresc o alta, să iar verific harta și așa mai departe.

The Outer Worlds cere jucătorilor să depună timp și efort, dacă doresc să descopere tot ce are de oferit. Este un joc minunat în orice circumstanțe, un RPG de top, cu consecințe grele la aproape fiecare mișcare greșită pentru jucătorii care sunt dispuși să riște. The Outer Worlds nu vă spune o poveste, vă oferă o lume plină de personaje interesante și vă cere să vă spuneți propriile povești.

Muțumim producătorului pentru cheia de review. Avem disponibil și un scurt video cu gameplay-ul nostru.

The post The Outer Worlds – PC Review appeared first on SteamGames.Ro.